O vacanță la mare trebuia să fie începutul unor noi amintiri pentru această familie. Au închiriat o casă frumoasă pe coastă: camere spațioase, un balcon cu vedere la ocean, miros de sare și vânt. În timpul zilei, totul părea perfect: copiii construiau castele de nisip, părinții se bucurau de liniște și pace. Dar noaptea, casa dezvăluia o altă latură.
Totul a început în jurul miezului nopții. Mai întâi, pași ușori sub ferestre. Bărbatul a crezut că este vântul care foșnește obloanele sau animale care alergă în jur. Dar curând s-a auzit o bătaie distinctă în ușă. Trei bătăi scurte.
Bărbatul a intrat în sufragerie, s-a uitat pe fereastră și a văzut o siluetă. Bărbatul stătea nemișcat, cu fața ascunsă în umbră. Nu s-a mișcat, doar a așteptat.
„Cine e acolo?”, a strigat bărbatul. Nu a răspuns. Doar o altă bătaie, lentă și goală.
Femeia s-a trezit din cauza zgomotului și s-a uitat pe balcon. Străinul și-a ridicat capul și s-a uitat direct la ea. Era ceva alarmant, rece, în privirea lui. Ea s-a retras, inima i s-a strâns.
Soțul ei voia să sune la poliție, dar telefonul a pierdut brusc conexiunea. Și internetul s-a întrerupt. Întreaga casă a fost izolată de lumea exterioară. Chiar atunci, străinul a bătut din nou, de data aceasta mai tare. Copiii s-au trezit și au început să plângă.
Când proprietarul, adunându-și curaj, a deschis ușa, nu era nimeni acolo. O scoică zăcea pe prag. Mare, cu o formă ciudată, ca și cum ar fi fost sculptată manual. Nimeni nu a înțeles de unde venea sau de ce fusese lăsată acolo.
A doua zi, vecinii au spus că un pescar singuratic locuise odată în casă. Acesta dispăruse cu mulți ani în urmă, iar localnicii cred că spiritul său încă îi „vizitează” pe locuitori.
Familia a plecat devreme, fără să știe cine venise la ei acasă în noaptea aceea. Dar au luat scoica cu ei – și acum, de fiecare dată când se uită la ea, se înfioară.
Povestea a devenit virală pe rețelele de socializare. Unii au insistat că a fost o coincidență sau o farsă. Alții au scris că este o poveste clasică despre „oaspeți nepoftiți” care cel mai bine sunt ținuți departe.
Dar familia este sigură de un lucru: marea își ascunde secretele, iar unele uși e mai bine să nu fie deschise niciodată.
