Voiam doar să aranjez hainele de iarnă ale fiului meu. Nimic special: am scos din dulap jachete, pulovere de lână, eșarfe – tot ce fusese împăturit de primăvară. Am decis că, din moment ce se făcuse frig, era timpul să le spăl și să le pregătesc de purtat.
Ziua era însorită și calmă, o briză ușoară bătea prin rufe și mă bucuram că, după uscare, hainele vor mirosi a aer proaspăt. Am atârnat hainele pe sfoară lângă gard și mi-am văzut de treabă.
Spre seară, totul era uscat. Am dat jos hainele și le-am pus în coș. Apoi, ochiul meu a prins ceva ciudat: erau niște pete mici alb-gălbui pe manșeta unuia dintre puloverele fiului meu. Mici, ca niște semințe de mac, grupate în puncte dese.
La început, m-am gândit că poate e praf, iarbă uscată sau un fel de polen. Dar când am observat că una dintre acele pete se mișcă… un adevărat fior mi-a trecut pe șira spinării.
Am adus puloverul în casă, am aprins o lumină puternică, am luat o lupă și mi-am dat seama: acestea erau ouă. Adevărate. Și nu orice… ouă de molie. Erau lipite ferm de firele materialului.
De ce este periculos?
Mai târziu, am aflat că moliile sunt foarte sensibile la mirosul de lână și transpirație umană, chiar dacă articolul a fost spălat. Și dacă vă uscați hainele afară, insectele pot depune cu ușurință ouă pe ele. Mai ales dacă rufele sunt uscate lângă tufișuri sau copaci.
Exact așa este și la noi: frânghia noastră de rufe atârnă lângă un gard viu.
Cel mai rău este că ouăle sunt aproape invizibile. Dacă le-aș fi ratat, larvele ar fi apărut în câteva zile. Acești paraziți minusculi rod materialul din interior, iar găurile apar atunci când nu se mai poate salva nimic. Apoi se mută la alte articole din dulap.
Ce am făcut
Mi-a fost foarte frică și am luat măsuri:
Am spălat totul din nou – la cea mai mare temperatură.
După spălare, am călcat fiecare articol cu un fier încins printr-o cârpă umedă pentru a ucide orice ființă vie.
Am scos toate hainele din dulap, am spălat rafturile și am sortat fiecare articol.
Am pus săculețe de lavandă și bucăți de cedru în dulap – moliile nu suportă mirosul.
Și am luat o decizie: nu mai usuc hainele de lână și cele groase afară. Doar înăuntru sau pe balconul cu geamuri.
Ce m-a învățat asta
Nu-mi puteam imagina că o spălare inofensivă s-ar putea transforma într-o amenințare pentru întreaga mea garderobă. Se pare că tot ce este nevoie este un lucru mic – o pată discretă pe o mânecă.
Acum întotdeauna:
inspectez cu atenție hainele după uscare,
în special lâna, cașmirul și țesăturile naturale.
Nu pun lucrurile la loc până nu sunt sigură că sunt în siguranță.
Îmi verific hainele. Ceea ce pare curat și proaspăt poate ascunde un pericol.
Este mai bine să petreci câteva minute decât să arunci jumătate din garderobă.
