Nu diferența de vârstă le-a unit destinele, ci felul în care se completează. Sandra Izbașa și Răzvan Bănică formează unul dintre cuplurile discrete, dar solide, care au atras atenția și la Power Couple.
Între cei doi există o diferență de doi ani. Când s-au cunoscut, Sandra avea 30 de ani, iar Răzvan 28. Gimnasta este, așadar, mai mare decât soțul ei, însă acest detaliu nu a contat niciodată în relația lor.

Povestea lor a început într-un context neașteptat, în plină pandemie. S-au cunoscut prin intermediul prietenei lor comune, Ana Baniciu. Pentru Răzvan Bănică a fost dragoste la prima vedere. Pentru Sandra, lucrurile au fost puțin diferite.
Ea a recunoscut că a avut nevoie de timp. A vrut să-l observe, să-i descopere inteligența și modul de a gândi. În cazul ei, chimia nu a fost instantanee, dar a devenit profundă.

Sandra Izbașa a mărturisit că până la 30 de ani nu și-a permis să trăiască o poveste de iubire în adevăratul sens al cuvântului. Sportul de performanță i-a ocupat toată energia și tot timpul. „Prima oară m-am îndrăgostit la 30 de ani. N-am avut timp de relații, nu poți să faci două lucruri bine, în același timp. M-am axat pe sportul de mare performanță.

Eu am ieșit din sportul de performanță la 24 de ani, n-am avut o copilărie, apoi am avut câteva relații din care am învățat. Și da, m-am îndrăgostit la 30 de ani și m-am și căsătorit. Este inteligent, carismatic, modul în care comunicăm, empatia, devotamentul, suntem făcuți unul pentru celălalt. M-a atras foarte mult cu inteligența lui. Are un simț al umorului cu care m-a cucerit.”

Deși Răzvan a simțit totul din prima clipă, Sandra spune că ea a fost mai rezervată la început. „Nu pot spune că a fost dragoste la prima vedere, mi-era teamă de așa ceva, dar după câteva întâlniri mi-am dat seama că ne completăm, că formăm un cuplu perfect. Mulțumesc lui Dumnezeu că tot ceea ce mi-am scris eu cândva într-un oracol, cu doi ani înainte să apară Răzvan în viața mea, s-a împlinit. El le are pe toate.”
Astăzi, diferența de doi ani dintre ei este doar o cifră. Ceea ce contează este echilibrul, comunicarea și felul în care au ales să construiască împreună.