În dimineața în care a împlinit 18 ani, Lidia Buble se aștepta ca ziua să înceapă altfel decât toate celelalte. Se simțea deja importantă, iar primul lucru cerut de mama ei a fost să ducă gunoiul. Artista a refuzat, convinsă că aniversarea îi oferea măcar o pauză de la treburile casei. Au urmat o ceartă, o pedeapsă și vestea că nu va mai primi nici tort. Majoratul a continuat, însă după un plan făcut chiar de ea: cumpărături la piață, prima încercare de a găti și câteva verișoare chemate să sărbătorească.
Pentru mulți adolescenți, împlinirea vârstei de 18 ani vine cu pregătiri, invitați și o petrecere așteptată luni întregi. În familia Lidiei Buble, aniversările nu presupuneau automat asemenea evenimente. Cântăreața a crescut într-o familie cu 11 copii, iar organizarea unor petreceri pentru fiecare ar fi însemnat cheltuieli considerabile.
Așa că nici pentru ea trecerea la majorat nu a adus o sărbătoare de amploare. Totuși, lipsa unei petreceri nu este singurul lucru pe care îl ține minte. Ziua a devenit memorabilă dintr-un motiv mult mai puțin festiv: disputa cu mama sa, pornită de la o sarcină obișnuită în gospodărie.
Astăzi, Lidia povestește episodul cu umor. Atunci, însă, cererea de a duce gunoiul a contrazis exact felul în care își imaginase că ar trebui să fie tratată în prima dimineață ca adult. Ea vedea un moment special. Mama ei avea o treabă concretă de rezolvat.
## La 18 ani, Lidia a spus „nu”, iar aniversarea a luat o întorsătură neașteptată
Cântăreața își amintește că s-a trezit cu sentimentul că împlinirea vârstei de 18 ani îi schimba statutul. Nu era pur și simplu încă o zi, iar ea ar fi vrut ca acest lucru să se simtă încă de dimineață.
Mama sa i-a cerut să se îmbrace și să ducă gunoiul. Pentru Lidia, solicitarea a venit într-un moment în care se aștepta la o atenție aparte, nu la o obligație casnică. A simțit-o ca pe o jignire și a protestat, invocând tocmai faptul că era ziua ei.
Din perspectiva adolescentei de atunci, aniversarea ar fi trebuit să fie un argument suficient. Împlinise 18 ani și nu voia să înceapă această etapă cu punga de gunoi în mână. Prin urmare, a refuzat să îndeplinească sarcina.
Mama ei nu a acceptat răspunsul și i-a cerut din nou, de această dată ferm, să facă ce avea de făcut. Lidia a rămas pe poziții și a spus încă o dată că nu va duce gunoiul.
A fost momentul în care dimineața aniversară s-a transformat într-un conflict. Artista relatează că a primit o atenționare și că, pentru o clipă, nici nu mai simțea că se afla în propria zi de naștere. Entuziasmul cu care se trezise fusese înlocuit de disputa cu mama.
Pedeapsa a venit și cu o consecință foarte clară: mama i-a spus că nu îi va mai pregăti tortul. Pentru cineva care tocmai sperase la un tratament special, vestea a închis brusc orice așteptare de sărbătoare pregătită acasă.
Lidia se descrie însă ca fiind ambițioasă. În loc să renunțe cu totul la aniversare, a hotărât să găsească singură o soluție. Dacă nu mai primea tortul de la mama ei, urma să se ocupe personal de ceea ce avea să pună pe masă.
## Un kilogram de cartofi și un borcan de murături au devenit meniul de majorat
Planul improvizat a început cu un drum la piață. Lidia a cumpărat un kilogram de cartofi și un borcan de castraveți murați. Nu pregătea un meniu sofisticat și nici nu avea experiență în bucătărie: era prima oară când încerca să gătească.
Tocmai acest detaliu face ca amintirea să fie atât de puternică pentru ea. În aceeași zi în care devenea majoră și intra în conflict cu mama sa, învăța și să pregătească ceva de mâncare pe cont propriu.
Din cartofii cumpărați a făcut un piure de care își amintește cu mare plăcere. Când descrie preparatul, folosește denumirea „pireu”, așa cum spune că se vorbește în Ardeal. Pentru a-i da un aspect mai interesant, l-a decorat cu castraveții murați.
Așadar, masa de majorat nu a pornit de la rezervări sau de la un meniu ales din timp, ci de la câteva cumpărături simple și de la hotărârea ei de a nu lăsa ziua să treacă fără niciun fel de sărbătoare.
Pentru partea dulce, a mers la supermarket și a ales un „Mușuroi de Cârtiță”, pe care l-a pregătit singură. Tortul pe care mama refuzase să i-l mai facă a fost astfel înlocuit cu unul de care s-a ocupat chiar sărbătorita.
După ce a pus la punct mâncarea și desertul, Lidia a chemat trei sau patru verișoare. Acela a fost majoratul ei: o întâlnire restrânsă, construită din mers, după o dimineață care începuse cu totul diferit de ceea ce își dorise.
Nu a avut o petrecere mare, dar nici nu a rămas fără o amintire de aniversare. Pedeapsa primită la 18 ani și meniul pregătit pentru prima dată au devenit, împreună, povestea pe care o spune acum râzând.
## Ce păstrează artista din aniversarea care a început cu o ceartă
Privind în urmă, Lidia Buble nu vorbește despre acel majorat ca despre un moment pe care ar vrea să îl șteargă. Dimpotrivă, consideră că tocmai felul neobișnuit în care s-a desfășurat i-a dat ceva de povestit mai departe.
O aniversare asemănătoare cu a altor tineri poate că nu ar fi rămas la fel de vie în memoria ei. În schimb, episodul cu gunoiul, tortul refuzat și masa improvizată are suficiente detalii încât să îl poată spune, într-o zi, inclusiv nepoților.
Artista apreciază autenticitatea acelei experiențe. Nu a fost majoratul planificat în cele mai mici amănunte, ci unul rezultat dintr-o situație pe care a încercat să o întoarcă în favoarea ei.
Mai ales, împlinirea vârstei de 18 ani a rămas legată de o premieră practică: prima încercare de a găti. Dincolo de ceartă și de pedeapsă, acesta este lucrul pe care îl privește acum ca pe un câștig al acelei zile.
## Nici mai târziu nu și-a organizat o petrecere de ziua ei
Povestea majoratului nu este singura care arată relația Lidiei Buble cu aniversările. Cântăreața spune că nu și-a organizat niciodată o petrecere de ziua sa, deși ideea i-a trecut prin minte.
A existat, totuși, o surpriză pregătită de câțiva prieteni. Lidia credea că merge la studio pentru a înregistra voci, însă destinația a fost alta: un rooftop, unde o aștepta o întâlnire organizată pentru ea.
Momentul i-a plăcut, dar artista face o diferență între acea surpriză și o petrecere propriu-zisă. Îl descrie ca pe o masă de aproximativ o oră, o întâlnire scurtă și plăcută, fără să o considere aniversarea pe care și-ar fi organizat-o personal.
La împlinirea vârstei de 30 de ani, s-a gândit că ar putea fi, în sfârșit, ocazia potrivită pentru o sărbătoare. Cu toate acestea, spune că până acum nu și-a ținut ziua printr-o petrecere făcută de ea.
Dintre toate aceste momente, majoratul rămâne cel cu povestea cea mai neobișnuită. O dimineață începută cu așteptări mari s-a încheiat cu o masă simplă, câteva verișoare și primul preparat făcut de mâna ei. Lidia îl privește astăzi cu umor, chiar dacă atunci pedeapsa a fost cât se poate de reală.
Spuneți în comentarii cum vedeți reacția mamei. Era firesc ca Lidia să respecte regulile casei și de ziua ei sau retragerea tortului a fost o pedeapsă prea aspră pentru un refuz la 18 ani?
