Facultatea din Statele Unite i-a adus Violetei Bănică un mediu în care se simte bine, însă viața de zi cu zi a venit și cu o dificultate neașteptată. Fiica Andreei Marin spune că nu s-a obișnuit cu anumite preparate de acolo și că, după mutarea la New York, a slăbit șapte kilograme fără să-și propună acest lucru.
După mai bine de un an petrecut în America, unde studiază Dreptul, Violeta Bănică s-a întors pentru scurt timp la București. Vizita a durat numai două zile, dar avea un motiv important: și-a dorit să fie lângă Andreea Marin la gala anuală „Nu există nu se poate”.
Pentru a ajunge la evenimentul organizat de mama ei, tânăra a lipsit de la cursuri. De această dată, și-a reorganizat programul astfel încât să poată participa, după ce, anul trecut, obligațiile de la facultate o împiedicaseră să vină.
Revenirea în România a fost și un prilej să vorbească despre contrastul dintre experiența universitară, de care este încântată, și lucrurile care îi lipsesc în viața din New York. Relația cu profesorii o bucură, dar când vine vorba despre mâncare și sentimentul de apartenență, gândul îi fuge tot acasă.
### Ce a surprins-o în relația cu profesorii
Violeta apreciază în mod special apropierea dintre studenți și cadrele didactice. Din experiența ei, conversațiile nu sunt dominate de distanța de statut, iar acest lucru o ajută să învețe.
Tânăra descrie comunitatea universitară ca pe una unită, în care poate discuta firesc cu oameni care au expertiză în domeniul lor. Pentru ea, faptul că un profesor îi vorbește relaxat, cu familiaritatea unei cunoștințe vechi, face diferența.
Nu pregătirea specialistului este diminuată de această apropiere, ci dispare acea barieră care ar putea îngreuna dialogul. Violeta spune că se simte încurajată de felul în care se desfășoară aceste interacțiuni și consideră că un asemenea cadru este benefic învățării.
Entuziasmul ei pentru facultate este evident. Se bucură că a ajuns într-un mediu în care se simte confortabil să comunice și în care relația cu profesorii îi susține experiența de studentă.
### Alimentația, partea la care încă nu s-a adaptat
În afara cursurilor, lucrurile nu au fost la fel de ușor de acomodat. Violeta spune că preparatele grase pe care le găsește în oraș nu i se potrivesc și că îi este dificil să se obișnuiască cu ele.
Din acest motiv, preferă să gătească în locuința sa. Soluția depinde însă de timpul pe care îl are la dispoziție, iar programul universitar îi lasă puține intervale libere. Între cursuri și celelalte obligații, nu are întotdeauna răbdarea sau răgazul necesar să pregătească mâncarea.
Tânăra pune scăderea în greutate pe seama acestei schimbări a obiceiurilor alimentare. Cele șapte kilograme pierdute nu au fost prezentate drept rezultatul unei diete urmărite intenționat, ci ca o consecință a dificultății de adaptare.
Violeta a amintit și expresia americană „Freshman 15”, folosită în glumă pentru kilogramele acumulate de unii studenți în primul an de facultate. În cazul ei, povestește, schimbarea a mers în sens invers: în loc să ia în greutate, a slăbit.
### Ce îi spunea Andreea Marin încă dinaintea plecării
Discuțiile despre greutatea ei nu au început odată cu mutarea în Statele Unite. Potrivit Violetei, Andreea Marin îi spunea și înainte că este prea slabă.
Tânăra a făcut referire la aceste observații cu umor, explicând că acum, peste situația pe care mama sa o remarcase deja, se adaugă cele șapte kilograme pierdute. Dincolo de glumă, relatarea ei arată că adaptarea la viața din străinătate are și aspecte mai puțin comode decât experiența de la facultate.
Când compară cele două țări, Violeta spune că preferă mâncarea din România și consideră că atât mesele, cât și cazarea sunt mai accesibile aici. Dar motivele pentru care își dorește să revină nu se opresc la cheltuieli.
Oamenii, cultura și legătura cu țara în care a crescut cântăresc mult pentru ea. Chiar dacă este mulțumită de alegerea academică, România rămâne locul pe care îl simte drept acasă, iar vizita de numai două zile a fost mai scurtă decât și-ar fi dorit.
Povestea Violetei aduce împreună două realități: bucuria de a studia într-un mediu potrivit și efortul de a-și construi o rutină departe de familie. Poți numi adaptarea un succes deplin când facultatea îți oferă ce îți dorești, dar viața de zi cu zi încă te pune la încercare?
Spuneți în comentarii cum vedeți acest contrast dintre oportunitățile din străinătate și dorul de acasă.
