În acea după-amiază, gara era aglomerată, plină de călătorii care trăgeau după ei valize, verificau orarele și se grăbeau spre peroane. În mijlocul zgomotului anunțurilor și al zgomotului roților pe gresie, o tânără mamă stătea cu fiica ei, așteptând trenul.
Fetița, care nu avea mai mult de șase ani, ținea strâns o jucărie de pluș într-o mână și mâneca mamei sale în cealaltă. Era neliniștită, ochii ei mari scrutând mulțimea de străini care treceau în grabă pe lângă ea. Apoi, brusc, a dat drumul.
Înainte ca mama ei să poată reacționa, fetița a traversat în fugă sala de așteptare. S-a oprit în fața unui bărbat în vârstă care stătea singur lângă o bancă, cu haina uzată și privirea în jos. Fără ezitare, și-a aruncat brațele mici în jurul lui, îmbrățișându-l strâns.
Oamenii din jur au răsuflat uimiți. Bărbatul s-a înțepenit de șoc, uitându-se nervos în jur, în timp ce șoaptele umpleau aerul. Mama s-a grăbit să se apropie, cu fața palidă de rușine. „Îmi pare foarte rău”, a bâlbâit ea, încercând să-și tragă fiica deoparte.
Dar fetița a refuzat să-i dea drumul. L-a privit pe bărbat cu o certitudine inocentă și a spus: „Te cunosc”.
Tăcerea s-a așternut în jurul lor. Buzele bărbatului tremurau, iar ochii i se umpluseră de lacrimi. Încet, s-a îngenunchiat, punând mâinile tremurânde pe umerii copilului. „Cum… cum de mă cunoști?”, a șoptit el.
Mama fetiței a înghețat, confuzia și frica amestecându-se în pieptul ei. Mulțimea s-a aplecat mai aproape, atrasă de scena ciudată care se desfășura în fața lor.
Bărbatul înghiți în sec, vocea lui rupându-se. „Am avut odată o fiică. Ar fi avut vârsta ta astăzi.” Cuvintele lui se rupseră, în timp ce lacrimile îi curgeau pe obrajii brăzdati de vreme. „Obișnuia să mă îmbrățișeze… exact așa.”
Fetița îl eliberă în cele din urmă, zâmbind ușor, ca și cum ar fi înțeles ceva ce nimeni altcineva nu putea înțelege. Bărbatul se așeză din nou pe bancă, acoperindu-și fața cu mâinile, copleșit de emoție.
Gara a răsunat de șoapte mult timp după aceea, pasagerii fiind uimiți nu doar de instinctul straniu al copilului, ci și de felul în care o simplă îmbrățișare a dezgropat o durere îngropată.
Și în timp ce mama își conducea fiica, ea s-a uitat înapoi la bătrân – un străin care, pentru o clipă, primise înapoi ceva ce credea că pierduse pentru totdeauna.
