Proiectul a început ca un experiment ambițios în domeniul sustenabilității. Un grup de oameni de știință a proiectat mii de baloane meteorologice umplute cu semințe, în speranța de a le împrăștia în regiuni îndepărtate unde odinioară pădurile înfloreau. Baloanele s-au ridicat grațios în cer, purtate de vânt, dispărând în nori.
Ideea era simplă: când baloanele se vor sparge în cele din urmă, semințele vor cădea peste peisaje aride, oferind naturii șansa de a crește din nou. În prima săptămână, experimentul părea să fie un succes. Localnicii au raportat că mici grupuri de baloane pluteau în jos, învelișul lor fragil rupându-se și împrăștiind conținutul pe sol.
Dar, în curând, rapoartele au devenit… ciudate.
În mai multe sate, fermierii au observat că baloanele nu eliberau doar semințe. În schimb, printre ele se aflau obiecte pe care nimeni nu le putea explica — fragmente metalice, cioburi de sticlă și, în unele cazuri, mici pietre negre care pulsau slab, ca și cum ar fi fost vii.
La început, oamenii de știință au respins afirmațiile ca fiind exagerate. Dar apoi au recuperat unul dintre baloane. În interior se afla un amestec de conținut: da, câteva semințe — dar și materiale ciudate, neidentificabile, care nu fuseseră împachetate de mâini omenești.
Și mai neliniștitor, semințele care s-au împrăștiat au început să încolțească neobișnuit de repede. În câteva zile, lăstari verzi au răsărit din solul uscat, dar nu erau plante normale. Frunzele erau mai întunecate, mai groase, iar rădăcinile se întindeau neobișnuit de larg. În unele locuri, solul s-a crăpat, de parcă nu putea să conțină ceea ce creștea.
În a treia săptămână, oamenii de știință au încetat complet să mai lanseze baloane. Au pus în carantină locurile de aterizare, ducând probe în laboratoarele lor. Descoperirile lor, însă, nu au fost niciodată făcute publice.
În schimb, s-au răspândit zvonuri că ceea ce a căzut din cer nu erau doar semințe. Că baloanele transportaseră altceva cu ele. Ceva ce nu lansaseră.
Și chiar și acum, în acele regiuni îndepărtate, plantele încă cresc, răspândindu-se încet, dar constant, originea lor rămânând necunoscută. Localnicii avertizează să nu le atingi, să nu respiri lângă ele noaptea, când spun că frunzele par să șoptească cu voci aduse din nori.
