Viața într-o clădire înaltă de la periferia orașului continua ca de obicei. Oamenii se grăbeau la muncă, copiii se jucau în curte, iar bunicile discutau despre noutăți la intrare. Dar curând ritmul obișnuit a fost perturbat de un miros care emana dintr-un apartament.
La început, era un miros ușor, abia perceptibil. Vecinii credeau că cineva pur și simplu uitase să ducă gunoiul. Dar, cu fiecare zi care trecea, mirosul devenea mai puternic. Se strecura în clădire, umplea scările și chiar pătrundea în apartamente. Oamenii au început să se plângă – la început în șoaptă, apoi zgomotos.
Proprietarul apartamentului nu fusese văzut de mult timp. Ușa rămânea închisă, iar apelurile și bătăile rămâneau fără răspuns. Compania de administrare a decis să intervină. În ziua stabilită, s-au adunat reprezentanți ai oficiului de locuințe, poliție și mai mulți vecini curioși.
Când ușa a fost forțată, toți cei din apropiere s-au retras instinctiv. Un miros înțepător, sufocant, le-a asaltat nările. Oamenii și-au acoperit fețele cu mâinile, iar unii au fugit afară. Dar cea mai cumplită groază îl aștepta înăuntru.
Camerele erau pline de lucruri. Sticle goale, pungi cu mâncare putrezită, ziare vechi și mobilă spartă formau o adevărată groapă de gunoi. Părea că nimeni nu curățase locul de zeci de ani.
Dar groaza nu se afla doar în haos. Ceva care explica mirosul a fost descoperit într-una dintre camere. Sub o grămadă de cârpe au fost găsite rămășițe. Poliția a rămas tăcută, dar privirile lor au arătat clar: persoana care locuia aici murise cu mult timp în urmă, iar moartea lui trecuse neobservată.
Vecinii care se plânseseră recent stăteau acum în tăcere, nevenindu-și să-și creadă ochilor. Cineva a șoptit: „Locuiam alături și nu știam nimic.”
Povestea s-a răspândit în tot orașul. Unii au dat vina pe indiferența publică, alții pe oficiali. Dar faptul a rămas: în spatele ușii, pe lângă care treceau zeci de oameni în fiecare zi, se afla o tragedie.
Acum, acest apartament a devenit un simbol al cât de ușor este să treci cu vederea nenorocirea altcuiva. Și mulți vecini au recunoscut că, după acest incident, au început să se uite mai des în ochii celor care locuiau în apropiere.
