Maria încerca mereu să facă cumpărături de la același magazin. Mica măcelărie de lângă casa ei era renumită pentru prospețimea și calitatea sa. Vânzătorul o cunoștea pe nume, punând mereu deoparte cele mai bune bucăți și zâmbind: „Doar cele mai bune pentru tine”.
Dar în ziua aceea, un bărbat nou stătea în spatele tejghelei – un bărbat înalt și slab, cu o față obosită. Privirea lui era ciudată: aparent prietenoasă, dar cumva neliniștită.
„Ce vrei să mănânci?”, a întrebat el, ștergându-și repede mâinile.
„Vită, pentru șnițele”, a răspuns Maria.
A ales o bucată de carne, a înfășurat-o în hârtie și totul părea perfect normal.
Acasă, Maria și-a așezat cumpărăturile și a pornit radioul – muzica ei de fundal obișnuită în timp ce gătea. Și-a scos cuțitul și a făcut prima tăietură în carne. Dar în loc de textura așteptată, a văzut ceva străin.
Chiar în interiorul tăieturii, a zărit ceva învelit în plastic. La început, Maria a crezut că era doar un gunoi oarecare din fabrică. Dar când a scos pachetul, i s-a strâns inima: era legat frumos, ca și cum cineva l-ar fi ascuns intenționat.
Mâinile îi tremurau în timp ce îl despacheta. Înăuntru era un teanc de bancnote și o mică bucată de hârtie. Scris pe ea, cu un scris strâmb:
„Dacă citești asta, înseamnă că am plecat.”
Maria a scăpat pachetul pe masă, panicată. Gândurile i se învârteau: Ai cui erau acești bani? Cine a scris biletul? Oare a ajuns să-l aibă din greșeală?
Își amintea privirea din ochii noului vânzător: zâmbetul lui încordat, mâinile tremurânde, graba lui. Un gând i-a apărut în minte: „Ce-ar fi dacă mi-a dat această bană intenționat?”
Noaptea a trecut ca un coșmar. Maria stătea în bucătărie, holbându-se la punga cu bani și neștiind ce să facă. Să o arunce? Să o ascundă? Sau să spună poliției?
Dimineața, s-a hotărât. Ajunsă la secție, Maria a povestit totul. La început, nu au crezut-o, dar când a așezat pachetul pe masă, ofițerul s-a încruntat.
„Ești primul aici”, a spus el încet. „Dar nu ești primul care descoperă asta.”
S-a dovedit că o anchetă era în desfășurare în oraș de câteva săptămâni. Mai multe persoane aduseseră carne la poliție, iar înăuntru găsiseră pachete identice – conținând bani și mesaje misterioase. Toate scrisorile erau scrise cu aceeași mână.
Ancheta a crezut că era vorba de o rețea clandestină. Banii ascunși în mâncare erau folosiți pentru a transfera în secret „pachetul” de la o persoană la alta. Dar unul dintre jucători dispăruse.
Maria a fost rugată să-l descrie în detaliu pe vânzător. Descrierea ei se potrivea cu descrierea unui bărbat pe care poliția îl căuta de mult timp. Acesta era un fost angajat al unei fabrici de carne cu legături cu o organizație criminală. Conform unei versiuni, el a fost cel care a încercat să „transmită mesajul”, dar poate că a făcut-o în mod deliberat prin intermediul cumpărătorului pentru a atrage atenția. La urma urmei, știa că mai devreme sau mai târziu cineva va dezvălui ascunzătoarea.
Maria s-a trezit în centrul unei povești înfiorătoare. Nu-i venea să creadă că o achiziție de carne de rutină se transformase într-un mister care implica bani și indicii de moarte.
Cine a scris aceste notițe?
Era autoarea lor în viață?
Și cel mai important, de ce a devenit proprietara acestei bucăți de carne?
Aceste întrebări au rămas fără răspuns, iar Maria tremura mult timp de fiecare dată când trecea pe lângă măcelărie…
