O furtună a făcut ravagii peste dealuri toată noaptea. Vântul a urlat de parcă ar fi vrut să smulgă acoperișurile, ploaia a bătut ferestrele, iar fulgerul a luminat cerul cu atâta strălucire încât vechea casă a zguduit la fiecare bubuit de tunet.
Lukas Schneider, fermier de douăzeci de ani, nu a putut dormi – furtuna era prea puternică pentru un somn odihnitor. Dar când un vuiet lung și dureros a ieșit din hambar, Lukas a apucat o lampă cu petrol și a fugit în curte.
Noroiul se înghesuia sub cizmele lui, vântul încercând să-l doboare. A deschis larg ușa grea a hambarului. Înăuntru, pe paie, zăcea cea mai bună vacă a lui, Bella. Respira greu, ochii îi străluceau de durere și frică – era pe cale să nască.
„Ține-te bine, fată… sunt cu tine”, a șoptit Lukas, suflecându-și mânecile, exact așa cum făcea odinioară tatăl său.
A lucrat cu încredere, cu mișcări precise. Dar cu cât procesul mergea mai departe, cu atât aerul devenea mai rece. Lampa pâlpâia. Un curent de aer a șuierat, ca și cum cineva invizibil s-ar fi mișcat printre boxe.
Și apoi… momentul.
Lucas a tras ușor de picioarele din față, dar când creatura nou-născută a ieșit, a înlemnit.
Nu era un vițel.
Corpul – lipicios, tremurând, cald… dar…
Picioarele – prea lungi și subțiri.
Nu avea blană – pielea era aproape translucidă.
Urechile – ascuțite, ca ale unui râs.
Ochii – închiși, dar ceva se mișca sub pleoape, ca și cum deja… ar fi văzut.
„O, Doamne atotputernice…” a șoptit Lucas, făcând un pas înapoi.
Bella a gemut brusc încet – nu de frică. Ci ca și cum… ar fi implorat. Nu pleca.
Creatura a vorbit. Nu a fost un răget sau un țipăt – un sunet pe care Lucas nu-l mai auzise niciodată.
În acel moment, tunetul a lovit atât de tare încât hambarul s-a cutremurat. Vântul a deschis larg ușile.
Și creatura și-a deschis ochii.
Chihlimbar. Profund. Nu chiar uman… dar nici animal.
Lucas a înlemnit. Lampa tremura în mâinile lui.
Și pe pai, o creatură minusculă abia și-a ridicat capul… și a întins o mână mică, aproape umană, spre el.
Stătea între frică și datorie.
În fața lui era ceva extraterestru… dar viu.
Și a făcut o alegere.
