Viața cu trei copii nu arată ca în fotografiile perfecte de pe Instagram. Iar Emily Burghelea a ales să spună lucrurilor pe nume. Dincolo de zâmbete și energie, există oboseală, fragilitate și lecții dure învățate pe parcurs.
În octombrie anul trecut, creatoarea de conținut a devenit mamă pentru a treia oară. Elisabeta Teodora s-a alăturat familiei formate din Emily, soțul ei Andrei și cei doi copii mai mari, Amedea și Damian. De data aceasta, spune ea, maternitatea a venit cu mai multă asumare, dar și cu provocări reale.
Timpul în doi nu mai arată ca înainte. Iar o seară care trebuia să fie romantică s-a transformat într-o scenă cât se poate de autentică. „Cred că unul dintre cele mai provocatoare, dar și amuzante momente pentru noi, ca și cuplu, a fost într-o seară în care ne-am propus, foarte ambițios, să avem ‘timp de cuplu’ după ce adorm toți copiii. Planul suna minunat: cină liniștită, un film, discuții în tihnă… vis romantic, nu altceva! Doar că, în realitate, Elisabeta s-a trezit fix când am aprins luminile din bucătărie, Damian a venit după o oră să ne spună că îi este sete, iar Amedea a coborât să ne povestească ceva ‘foarte important despre viață’ la 22:30.
La un moment dat, stăteam amândoi pe hol, fiecare cu câte un copil în brațe, și ne-am privit cu un amestec de oboseală, râs și resemnare. În secunda aia, ne-am dat seama că acesta era, de fapt, ‘timpul nostru de cuplu’ acum. Nu romantizat. Nu perfect. Dar profund real.”
În mijlocul acestui haos frumos, Andrei i-a fost sprijin constant. „Andrei este foarte atent cu mine mai ales în perioada aceasta, în care am fost mai sensibilă, mai fragilă emoțional și cu multe transformări interioare. El a știut să fie prezent, să tacă atunci când aveam nevoie de liniște și să fie sprijin atunci când simțeam că mi se clatină echilibrul. Ca în orice cuplu, există și momente delicate. Oboseala, ritmul intens, grijile pentru cei mici… toate pot tensiona uneori atmosfera. Dar noi avem o regulă pe care ne-am promis să o respectăm mereu: nu ne culcăm niciodată supărați”.
Ieșirile romantice au devenit rare, dar mai valoroase. „Recunosc, la al treilea copil, ‘date-urile romantice’ au devenit mai rare și mai… creative. Ultima oară când am ieșit doar noi doi a fost într-o seară în care bunicii au rămas cu copiii, iar noi am fugit, la propriu, la o cină simplă, fără planuri mari. Nimic spectaculos, nimic elaborat, dar pentru noi a fost o bucurie uriașă să stăm la masă, să vorbim în liniște, să ne privim fără să numărăm timpul. Nu a fost neapărat un moment ‘glamour’, ci unul real, cald, în care ne-am reamintit că, dincolo de rolurile de mamă și tată, suntem și doi oameni care se iubesc”.
Dincolo de imaginea de mamă puternică, Emily a vorbit și despre un episod dur din trecut. A aflat ulterior că a luat foarte multe pastile, fără să își amintească momentul. „M-am trezit peste câteva ore, cu mama soacră care mă mângâia pe spate și spunea: ‘Ce ai vrut tu să faci? Cum să faci așa ceva…’ Nu înțelegeam la ce se referă… nu-mi mai aminteam nimic. Însă se pare că, după ce am dat pe gât sticla de șampanie, m-aș fi dus la dulapul cu medicamente și efectiv am luat pastile. Multe pastile. Puteam să nu mă mai trezesc. Aveam 20 și ceva de ani și același zâmbet larg pe față mereu. Eram bine până când, din senin, nu mai eram. Stările astea trebuie luate în serios. Și de multe ori este greu să verbalizez. Abia acum, la 4 ani după incident, sunt ok să vorbesc despre asta, deși, în acest moment, când scriu aceste rânduri, am lacrimile în bărbie”.
Nici perioada de după nașterea lui Damian nu a fost ușoară. „La Damian a fost diferit, pentru că stările emoționale au fost somatizate. Și m-am îmbolnăvit. Nu știa nimeni ce am, umblam prin spitale cu furia laptelui și o durere inexplicabilă în partea dreaptă, jos. Voiau atunci să mă opereze de apendicită. Credeau că am apendicită — durerile erau groaznice, făceam febră, aveam frisoane și mă simțeam groaznic”.
Astăzi, Emily vorbește deschis despre toate aceste momente. Despre vulnerabilitate. Despre sprijin. Despre regula care îi ține împreună. Și despre realitatea din spatele unei familii cu trei copii, unde iubirea nu e perfectă, dar e autentică.
