Adda nu mai ascunde nimic. După ani de suferință și un diagnostic care a venit prea târziu, artista vorbește deschis despre realitatea cu care trăiește în continuare. Deși starea ei este mai bună, urmele bolii nu au dispărut. Sunt încă acolo, în corp și în minte.
Totul a început în 2020, cu simptome care au ridicat semne de întrebare încă de la primele apariții. Erupții pe piele, slăbiciune, stări de confuzie și dureri generalizate au transformat viața ei într-un șir de zile dificile. Pe măsură ce timpul trecea, lucrurile s-au agravat: migrene intense, oboseală extremă, palpitații și fluctuații ale pulsului au împins-o dintr-un spital în altul, în căutarea unui răspuns.
Răspunsul a venit abia în 2022. Diagnosticul de borelioză a schimbat complet direcția tratamentului, dar a confirmat și faptul că, până atunci, fusese tratată greșit. Următoarea etapă a fost una extremă.
Tratamentul a însemnat un efort uriaș. Zilnic, zeci de pastile și injecții dureroase. În doar cinci luni, a ajuns la un număr greu de imaginat.
„În primele 5 luni de tratament am luat în total 4.650 de pastile”, a spus artista.
Chiar și acum, după ce a trecut de perioada cea mai grea, consecințele nu au dispărut. Adda recunoaște că se confruntă cu probleme la nivelul coloanei, dureri musculare și episoade neurologice care apar fără avertisment. Pe lângă acestea, există și urmele mentale ale întregului proces.
„Mă simt mult mai bine, însă am rămas cu sechele, atât fizic, cât și mental. Încă sunt pozitivă și, după cum arată analizele mele, cel mai probabil voi fi pozitivă toată viața din cauza diagnosticului pus târziu. Dar am învățat să trăiesc cu boala, care, din păcate, îmi pune uneori piedici”, a explicat ea.
Pentru Adda, adaptarea a devenit cheia. Nu mai luptă împotriva realității, ci încearcă să o gestioneze. Își protejează organismul, își ascultă limitele și își construiește rutina în jurul a ceea ce poate duce.
Mesajul ei pentru cei care trec prin situații similare este unul clar și direct: acceptarea vine prima. Apoi răbdarea, disciplina și încrederea.
„Să nu se considere bolnavi, dar să fie conștienți că sunt speciali. Boala face parte din noi, dar noi nu suntem o boală. Suntem oameni speciali”, a transmis artista.
În toată această perioadă, familia a rămas punctul ei de echilibru. Vorbește despre liniște, iubire și dorința de a construi o viață cât mai normală, alături de cei dragi. Pentru ea, totul se învârte în jurul acestui nucleu.
Chiar și după încheierea tratamentului de bază, corpul continuă să reacționeze. Durerile de oase nu au dispărut, amorțelile din picioare apar în continuare, iar recuperarea după efort este mult mai lentă decât înainte. Vânătăile apar ușor, iar rigiditatea corpului este constantă.
„Mai am amorțeli în picioare și dureri foarte mari de oase. Dar mă bucur că nu sunt dependentă momentan de pastile. Pot să gestionez durerile. Fac mișcare. Învăț să înot la 33 de ani. Corpul meu e mult mai rigid. Zici că ai febră musculară mereu”, a povestit Adda.
Este o luptă care nu s-a încheiat. Doar s-a schimbat.
