Lavinia Pîrva vorbește deschis despre nesiguranțele care însoțesc rolul de mamă. Alexandru, fiul ei și al lui Ștefan Bănică, a împlinit anul acesta 7 ani și a început școala. În această etapă, artista aduce în discuție o dilemă care poate pune părinții în tabere diferite: cât de mult trebuie împins un copil să urmeze drumul pe care adulții îl consideră potrivit?**
Căsătoriți din 2017, Lavinia Pîrva și Ștefan Bănică au ales să protejeze discreția în jurul fiului lor. Cei doi nu l-au expus public astfel încât înfățișarea lui să fie cunoscută, deși au împărtășit, de-a lungul timpului, detalii despre viața de familie. De această dată, cântăreața a publicat pe contul său de socializare un mesaj despre alegerile dificile pe care le presupune creșterea unui copil.
În centrul reflecției sale se află curajul unui părinte de a merge împotriva modelului urmat de cei din jur. Pentru Lavinia, faptul că o anumită direcție pare acceptată de toată lumea nu înseamnă automat că este potrivită și pentru propriul copil. Tocmai aici apare provocarea: să îți asculți îndoielile atunci când simți că o alegere nu răspunde nevoilor lui, chiar dacă ceilalți o consideră firească.
Artista atrage atenția că un copil poate ajunge să facă ceea ce i se cere. Poate învăța, se poate conforma și poate obține rezultate bune. Însă reușita vizibilă nu înlătură întrebarea despre efortul și costul pe care le presupune pentru el. Din perspectiva ei, performanța nu ar trebui urmărită indiferent de consecințe, iar încadrarea într-un model nu poate avea drept scop doar confortul adulților.
În același timp, Lavinia nu susține eliminarea regulilor sau a obligațiilor. Ea recunoaște că există sarcini care trebuie îndeplinite chiar și atunci când copilului nu îi fac plăcere. Responsabilitățile, limitele și momentele de frustrare au, la rândul lor, un loc în creșterea lui. Dificultatea este să nu confundăm aceste repere necesare cu presiunea de a corespunde permanent așteptărilor celor mari.
Mesajul devine personal atunci când cântăreața își recunoaște propriile temeri. Și ea se compară cu alți părinți și își pune problema dacă îi oferă fiului său suficient, dacă alegerile făcute sunt bune sau dacă ar trebui să facă mai mult. Nu prezintă aceste frământări ca pe ceva deja rezolvat, ci ca pe o parte a experienței sale de mamă.
În viziunea artistei, desprinderea de un tipar devine cu atât mai dificilă atunci când aproape tot ce vezi în jur pare să îl valideze. Când ceilalți urmează aceeași direcție, alegerea unui alt drum poate aduce îndoieli, chiar și atunci când simți că acesta i se potrivește mai bine copilului tău.
De aceea, Lavinia propune schimbarea punctului de plecare. Înainte de a urmări ca propriul copil să ajungă la aceleași rezultate ca alții, părintele ar trebui să încerce să îl cunoască: să observe ce îl atrage, ce îi trezește interesul și ce face cu naturalețe. Accentul cade astfel pe personalitatea copilului, nu doar pe destinația stabilită pentru el.
Pentru familia lor, aceste reflecții vin într-un an cu o schimbare importantă. Alexandru a început școala, iar Lavinia Pîrva și Ștefan Bănică i-au fost alături în prima zi. Mesajul artistei lasă în prim-plan grija de a-i oferi repere fără a pierde din vedere cine este el și ce i se potrivește.
Scrieți în comentarii cum vedeți această presiune asupra copiilor. Când cerem performanță cu orice preț, îi pregătim pentru viață sau îi obligăm să trăiască după ambițiile noastre?
