Andreea Ibacka se bucură când i se spune că este frumoasă, dar recunoaște că aprecierea pentru aspectul fizic vine cu o frustrare: realizările sale academice nu primesc aceeași atenție. A absolvit facultatea cu bursă, însă spune că a auzit mai multe complimente despre abdomen decât despre diplome. Mărturisirea face parte dintr-o discuție mai amplă despre presiune, maternitate și nevoia de a nu se mai judeca atât de aspru.
Pentru Andreea, a merge înainte nu înseamnă să poată face totul, în fiecare zi.
Deși crede în perseverență și în găsirea unor soluții, a învățat să accepte și momentele în care energia nu îi permite să ducă la capăt ceea ce și-a propus.
Este o diferență între a abandona un obiectiv și a recunoaște că, într-o anumită zi, ai nevoie de o pauză. Vedeta spune că încearcă să își ofere această libertate, fără să transforme fiecare moment dificil într-un reproș la propria adresă.
În perioadele în care presiunea de a rezolva cât mai multe lucruri se simte puternic, răbdarea cu propria persoană devine importantă. Andreea nu pretinde că are mereu aceeași putere și nici că își poate respecta toate planurile indiferent de împrejurări.
Crede că există soluții, dar admite că uneori nu le poate pune în practică imediat. Își permite să aibă zile grele, să simtă slăbiciune și să lase pentru mai târziu ceea ce nu poate face pe moment. Acceptarea acestor limite o ajută să privească înainte cu gândul că vor veni și zile mai bune.
O schimbare majoră în felul în care își organizează viața a venit odată cu cei doi copii. Maternitatea i-a modificat prioritățile, programul și perspectiva asupra lucrurilor pe care le considera importante.
Andreea vorbește despre copii cu recunoștință și consideră că a deveni mamă a fost cea mai importantă decizie din viața ei. Faptul că are doi copii sănătoși este, pentru ea, o binecuvântare pe care o pune înaintea celorlalte realizări.
Transformarea nu s-a limitat la responsabilitățile zilnice. Spune că a început să privească viața cu totul diferit, familia ajungând în centrul alegerilor sale. Inclusiv sensul iubirii a căpătat o altă dimensiune după apariția copiilor.
Dacă în familie lucrurile importante îi sunt clare, în privința imaginii publice există o nemulțumire pe care o exprimă direct. Felul în care arată atrage aprecieri, însă pregătirea și efortul depus pentru studii rămân, spune ea, mult mai puțin discutate.
Nu respinge complimentele despre frumusețe. Dimpotrivă, admite că îi fac plăcere și că probabil le-ar simți lipsa dacă nu le-ar mai primi. Ceea ce o deranjează este reducerea unei femei la această singură calitate.
Andreea a explicat că a simțit constant nevoia să arate că are și inteligență, nu doar un aspect apreciat. Exemplul ales este cât se poate de concret: forma fizică i-a adus mai multe felicitări decât diplomele obținute.
A absolvit facultatea cu bursă, o realizare despre care spune că aproape nu se vorbește. Pentru ea, contrastul dintre atenția acordată abdomenului și interesul redus pentru studii arată de ce complimentele, deși plăcute, nu sunt întotdeauna suficiente.
Mărturisirile sale aduc împreună două nevoi: să își permită zile imperfecte și să fie apreciată pentru mai mult decât ceea ce se vede într-o fotografie. Între familie, pregătire și imagine publică, Andreea își dorește ca efortul să nu rămână în umbra aparenței.
Scrieți în comentarii cum vedeți această diferență de apreciere. De ce trebuie o femeie considerată frumoasă să demonstreze mereu că este și inteligentă?
