Câteva zile petrecute cu familia în casa părintească din Iași au adus-o pe Laura Cosoi față în față cu amintiri greu de dus. Actrița a publicat fotografii de colecție cu mama sa și a povestit ce a simțit când i-a deschis cutia cu lucruri personale. Dincolo de dor, mesajul ei conturează portretul unei femei care a avut curajul să trăiască după propriile convingeri.
Pentru Laura Cosoi, revenirea în locurile copilăriei a însemnat și reîntâlnirea cu absența părinților. Casa există, obiectele au rămas, însă cei care făceau acel spațiu să însemne acasă nu o mai pot întâmpina.
Actrița a mărturisit că s-a întors de la Iași profund tulburată. În timpul vizitei, a deschis cutia în care se află lucrurile mamei sale și a zăbovit lângă ele. Mirosul familiar, păstrat în timp, i-a dat pentru câteva clipe senzația unei apropieri pe care dorul nu i-o poate oferi în fiecare zi.
Gestul simplu de a privi acele obiecte a readus în prezent o parte din trecut. Laura a descris acel moment ca pe o scurtă suspendare a timpului, în care mama părea din nou aproape.
## Aceleași locuri, o lipsă pe care nimic nu o acoperă
În mesajul publicat, Laura a vorbit despre dificultatea de a reveni în casa părintească după pierderea celor care i-au dat viață. Familiaritatea locurilor nu șterge absența lor. Dimpotrivă, tocmai lucrurile rămase la fel fac schimbarea atât de apăsătoare.
Fotografiile de colecție cu mama sa au însoțit această mărturisire. Actrița a ales să evoce atât femeia de care îi este dor, cât și parcursul ei, marcat de sport, inițiativă și dorința de a construi proiecte proprii.
În amintirea fiicei sale, mama era o persoană care vedea posibilități și găsea curajul să le urmeze. Nu se oprea la idei, ci căuta să le transforme în ceva concret.
De la performanța sportivă la proiecte îndrăznețe
Laura a amintit că mama sa a fost campioană națională la gimnastică ritmică în anii ’70. Ulterior, prin exercițiile prezentate în matinalul TVR, a devenit pentru fiica ei un echivalent românesc al lui Jane Fonda.
În anii ’90, și-a deschis prima sală de aerobic. Inițiativele sale au inclus și o școală de modele, precum și organizarea unor cursuri de bune maniere. Tot Laura îi atribuie înființarea primei școli de dans sportiv din Moldova.
Sunt realizări pe care actrița le privește ca pe expresia unei femei înaintea timpului său. În portretul făcut de Laura, energia mamei venea la pachet cu disponibilitatea de a încerca drumuri noi și de a-și susține alegerile.
Totuși, când vorbește despre ea, fiica nu pune pe primul loc performanțele sau proiectele. Cel mai puternic îi revine în minte felul în care mama îi făcea pe ceilalți să se simtă.
## Ce a rămas dincolo de realizări
Laura își amintește o prezență magnetică, în care eleganța și grația se întâlneau cu libertatea și bucuria de a trăi. Mama sa transmitea această energie celor din jur și vorbea deschis despre subiecte precum corpul, intimitatea și feminitatea.
Respectul de sine și libertatea fiecăruia de a fi așa cum simte aveau, de asemenea, un loc important în felul ei de a privi lumea. Potrivit Laurei, mama nu considera că femeile trebuie să urmeze un singur model pentru a fi acceptate.
La finalul mesajului, actrița a asociat-o cu Venus. A evocat atât zeița iubirii și a frumuseții, cât și planeta cu rotație neobișnuită, folosind această imagine pentru a descrie pasiunea și independența mamei sale.
Astfel se încheie și portretul păstrat de Laura: o femeie luminoasă, hotărâtă să își urmeze direcția chiar și atunci când ceilalți mergeau în sens opus. Vizita la Iași i-a răscolit durerea, dar i-a oferit și prilejul de a arăta ce anume din felul mamei de a fi continuă să conteze pentru ea.
Întoarcerea în casa părintească vindecă dorul sau îl face și mai greu de suportat?
Spuneți în comentarii cum ați trăit voi o asemenea întoarcere.
