💉 A intrat în istoria medicinei la 14 ani – și a dat speranță la milioane de oameni. Leonard Thompson a devenit prima persoană salvată vreodată de insulină, transformând o condamnare la moarte într-o a doua șansă la viață 🙌 Citiți întreaga poveste a acestui moment revoluționar în articolul de mai jos!👇
În 1922, un eveniment medical revoluționar a schimbat cursul istoriei: prima injecție cu insulină din lume a fost administrată unui pacient. Acel pacient era un băiețel pe nume Leonard Thompson – iar povestea sa a devenit un punct de cotitură în lupta împotriva diabetului.
Leonard s-a născut în vara anului 1908 și a trăit o copilărie obișnuită. Familia sa nu era bogată, dar era grijulie și devotată. Totul părea normal până când, la vârsta de 11 ani, Leonard a început să aibă probleme de sănătate – inclusiv incontinență nocturnă. Mama sa îngrijorată l-a dus la mai mulți medici, dar a durat ceva timp până când cineva a putut identifica cauza. În cele din urmă, Leonard a fost diagnosticat cu diabet de tip 1, care, la acea vreme, era considerat o condamnare la moarte pentru copii.
Opțiunile de tratament erau extrem de limitate. Medicii i-au impus o dietă extrem de restrictivă în speranța de a încetini evoluția bolii. În timp ce majoritatea copiilor cu diabet din acea epocă supraviețuiau doar câteva luni, Leonard a reușit să trăiască mai mult de doi ani cu o dietă de înfometare. Dar la sfârșitul anului 1921, starea lui s-a înrăutățit brusc. A devenit periculos de subponderal și a intrat în comă diabetică. Părinții săi aproape că și-au pierdut orice speranță.
Între timp, în Toronto, un tânăr chirurg și cercetător pe nume Frederick Banting studia în profunzime pancreasul și cauza diabetului. Cu ajutorul studentului la medicină Charles Best, Banting a descoperit că pancreasul produce un hormon – insulina – care ajută la reglarea zahărului din sânge. Cei doi au început să testeze insulina extrasă de la animale, mai întâi pe câini, apoi pe ei înșiși. Rezultatele au fost promițătoare: nivelul zahărului din sânge a scăzut semnificativ.
Totuși, insulina pe care o aveau era brută și impură. Când familia lui Leonard a fost de acord ca fiul lor să fie primul om care să primească tratamentul experimental, a fost un pariu disperat. Pe 11 ianuarie 1922, Leonard a primit prima injecție. Glicemia sa a scăzut cu aproximativ 25%, dar locul injecției s-a inflamat – un semn clar că substanța nu era suficient de pură.
Biochimistul James Collip a intervenit și a lucrat neobosit pentru a rafina extractul de insulină. Doar douăsprezece zile mai târziu, Leonard a primit o a doua doză – și apoi o a treia la scurt timp după aceea. De data aceasta, rezultatele au fost uimitoare: în decurs de o zi, nivelul glucozei din sânge a scăzut cu peste 75%. Leonard a început să se recupereze și, pentru prima dată, a existat o speranță reală pentru pacienții cu diabet.
La acea vreme, insulina nu era produsă în masă, astfel încât Leonard și alții primeau doze pe măsură ce cercetătorii reușeau să le extragă. Dar acest lucru s-a schimbat rapid. Banting, Best și Collip au vândut brevetul Universității din Toronto, care a contribuit la creșterea producției. Până la sfârșitul anului 1922, insulina era fabricată la scară largă, iar nenumărate vieți erau salvate.
Leonard a trăit încă 14 ani după acea injecție istorică. A murit la vârsta de 26 de ani din cauza pneumoniei – o boală comună și mortală înainte de era antibioticelor. O autopsie a confirmat că starea sa generală de sănătate a fost stabilă și că a trăit o viață relativ normală datorită insulinei.
La aproape un an după prima injecție a lui Leonard, Frederick Banting și John Macleod – profesorul care i-a oferit spațiu de laborator și resurse – au primit Premiul Nobel. Banting, în vârstă de doar 32 de ani, a devenit unul dintre cei mai tineri laureați din istorie. Descoperirea sa, împreună cu eforturile lui Best, Collip și Macleod, a revoluționat tratamentul diabetului – și continuă să salveze milioane de vieți în întreaga lume până în prezent.
