Era puțin după miezul nopții când Emily s-a trezit în pat. La început, a crezut că era parte dintr-un vis — un sunet slab, ca niște voci îndepărtate. Apoi și-a dat seama că era real. Zgomotul slab al monitorului pentru bebeluși de pe noptiera ei prinsese viață.
S-a ridicat în pat, cu inima bătând cu putere. Din difuzor se auzeau râsete. Nu râsete de bebeluș — nu sunetul dulce pe care îl cunoștea atât de bine — ci râsete ascuțite, acute, care nu aparțineau deloc copilului ei.
Emily îngheță, cu ochii fixați pe lumina verde strălucitoare a monitorului. Încet, mări volumul. Sunetul deveni mai clar. Nu mai erau doar râsete — erau șoapte, joase și rapide, cuvinte pe care nu le înțelegea prea bine.
Primul ei gând a fost că era vorba de interferențe. Poate că dispozitivul recepționase semnalul unui vecin sau al unui radio care trecea pe acolo. Dar apoi a auzit sunetul care i-a înghețat sângele în vene: scârțâitul ușor al pătuțului.
Emily a sărit din pat și a alergat pe hol spre camera copilului. A împins ușa și i s-a tăiat respirația.
Camera era tăcută.
Bebelușul ei dormea profund, liniștit, pieptul lui mic ridicându-se și coborând ritmic. Pătuțul era nemișcat, mobilul de deasupra legănându-se ușor din cauza curentului creat de intrarea ei. Totul părea normal — prea normal.
Dar când a aruncat o privire la ecranul monitorului din mâna ei, a înghețat din nou.
Camera arăta în continuare pătuțul — dar acolo, în colțul imaginii, era altceva. O umbră. Vagă, aproape ca o pată, dar cu forma cuiva ghemuit chiar în afara cadrului.
Mâinile lui Emily tremurau în timp ce cobora monitorul, privind fix colțul gol al camerei. Nimic. Se uită din nou la ecran — umbra era încă acolo.
Respirația îi era sacadată în timp ce își luă copilul în brațe, strângându-l puternic la piept. Fugi din cameră, trântind ușa în urma ei.
Pentru restul nopții, a stat trează în sufragerie, cu toate luminile aprinse, monitorul oprit și ascuns adânc într-un sertar.
Până în ziua de azi, refuză să-l mai folosească. Pentru că orice ar fi auzit în acea noapte – și orice ar fi văzut pe ecran – știe că nu era o interferență. Era altceva. Și fusese în camera copilului ei.
