Andreea Bostănica, cunoscută de milioane de urmăritori drept „regina TikTok-ului”, a făcut una dintre cele mai grele confesiuni ale sale. Dincolo de filtre, vacanțe și apariții impecabile, tânăra a dus ani întregi o luptă dureroasă cu o boală de piele incurabilă: psoriazisul.
Afecțiunea s-a declanșat când Andreea avea doar șase ani și i-a schimbat complet copilăria. Până la vârsta de 12 ani, mare parte din vacanțele școlare nu le-a petrecut în excursii sau la joacă, ci pe holurile spitalelor. Tratamentul a fost constant, obositor și, de multe ori, fără rezultate imediate.
Andreea a povestit că, în cea mai gravă perioadă, psoriazisul îi acoperea genunchii și coatele. Pielea îi crăpa la mișcări bruște, apăreau răni și sânge, iar hainele de vară deveniseră un lux imposibil. Fuste, pantaloni scurți, libertate – toate lipseau. Rușinea a fost atât de mare, încât a ales ani de zile să nu vorbească despre asta.
Un episod care i-a rămas adânc întipărit în memorie a avut loc într-o tabără, la 11 ani. A îndrăznit să poarte o fustă într-o zi toridă, dar reacția colegilor a fost dureroasă. S-au speriat când i-au văzut rănile. Din acel moment, Andreea a ales să poarte colanți pe sub fustă, chiar și în arșiță, doar ca să nu mai fie privită diferit.
Boala nu a apărut întâmplător. Andreea a legat debutul psoriazisului de o perioadă extrem de sensibilă din viața ei, divorțul părinților. Deși spune că, la nivel conștient, nu a simțit ruptura atunci, corpul ei a reacționat. Psoriazisul există și în familie, atât ea, cât și tatăl ei suferind de această afecțiune.
Tratamentul a fost unul agresiv și de durată. Creme, unguente, perfuzii, injecții, internări repetate. Nimic nu a fost simplu. Andreea a explicat că psoriazisul nu dispare niciodată, dar, cu mult efort, poate fi ținut sub control. Astăzi, starea ei este mult mai bună, iar boala este ameliorată.
În confesiunea sa, influencerița a vorbit și despre cât de mult a ajutat-o sprijinul emoțional. A povestit despre un partener care, în vacanțe, avea grijă de ea atunci când stresul făcea ca boala să reapară. Gesturile mici, precum apa sărată din mare pusă pe zonele afectate, au contat enorm. Nu pentru că ar fi existat un leac, ci pentru că nu se mai simțea singură.
„Îmi trebuie soare și apă sărată”, spune Andreea, explicând că acestea sunt elemente care o ajută să țină boala sub control. Deși astăzi zâmbește în fața camerei, recunoaște că drumul până aici a fost greu, presărat cu rușine, durere și multă luptă interioară.
Povestea ei este una despre fragilitate, dar și despre supraviețuire. Despre un copil care și-a petrecut vacanțele în spital și o tânără care, astăzi, are curajul să vorbească despre o boală pe care ani întregi a ascuns-o de lume.
