În urmă cu aproape doi ani, viața lui Nicușor Stan, patronul Ambasad’Or, s-a schimbat radical. Obișnuit cu un ritm intens, cu decizii luate rapid și cu o viață în care era mereu în mișcare, omul de afaceri s-a trezit în fața unei încercări pe care nu o putea rezolva printr-un simplu telefon sau printr-o decizie de business. De această dată, miza era propria sănătate.
Totul a început într-o seară, când Nicușor Stan a simțit o durere surdă și o rigiditate neobișnuită la nivelul membrelor inferioare. Inițial, acel moment a fost doar primul semnal că organismul îi transmitea ceva serios.
„Totul a început când într-o seară am simțit o durere surdă și o rigiditate neobișnuită la nivelul membrelor inferioare. Acela a fost primul semnal că ceva nu era în regulă”, a povestit el.
În scurt timp, a înțeles că nu se confruntă cu o problemă trecătoare. Realitatea a venit brutal, iar Nicușor Stan recunoaște că primul impact a fost greu de gestionat.
„A fost un șoc, normal, dar imediat după mi-am dat seama că trebuie să fac tot ce ține de mine. Din acel moment am început să caut cele mai bune soluții pentru tratament și recuperare și să mă concentrez doar pe a merge înainte.”
Pentru cineva obișnuit să conducă, să găsească soluții și să fie permanent implicat în activitatea sa, faptul că propriul corp îi impunea limite a reprezentat una dintre cele mai dificile schimbări. Nicușor Stan spune însă că a încercat să privească recuperarea exact așa cum ar fi privit orice altă provocare majoră din viața sa.
„A fost greu, pentru că eu am fost mereu obișnuit să fiu în mișcare, să iau decizii și să rezolv lucruri. Dar am înțeles repede că, de data aceasta, cea mai importantă problemă pe care trebuia să o rezolv era propria mea sănătate.”
Din acel punct, recuperarea a devenit prioritatea absolută. A tratat întregul proces cu disciplină și seriozitate, deși recunoaște că perioada nu a fost deloc ușoară.
Nu vorbește despre un singur moment devastator sau despre o veste anume care să fi schimbat totul. Pentru el, greutatea a venit din acumularea tuturor etapelor și din faptul că lupta s-a întins pe o perioadă foarte lungă.
„Toată perioada a fost foarte încărcată emoțional și a însemnat o luptă continuă, în primul rând cu mine însumi. A trebuit să învăț să am răbdare, să accept anumite limite temporare și, în același timp, să nu îmi pierd încrederea că voi fi din ce în ce mai bine.”
Cu toate acestea, Nicușor Stan spune că nu a existat niciun moment în care să creadă că nu va reuși să depășească încercarea.
„Niciodată nu m-am gândit că nu voi reuși să trec peste asta. Am avut mereu încredere în Dumnezeu, în propriile mele forțe și în faptul că, prin muncă, răbdare și perseverență, lucrurile vor merge în direcția bună.”
Zilele din cea mai dificilă perioadă nu mai semănau deloc cu viața pe care o avea înainte. Programul era construit în jurul tratamentelor și recuperării, iar fiecare pas, oricât de mic, ajunsese să conteze enorm.
„O zi obișnuită însemna multă disciplină. Tratamente, recuperare, exerciții, odihnă și foarte multă răbdare. Tot programul meu era construit în jurul recuperării și fiecare zi avea același obiectiv: să fac un pas înainte, oricât de mic ar fi fost.”
În această luptă, sprijinul familiei a avut un rol esențial. Nicușor Stan spune că oamenii apropiați nu l-au lăsat singur, iar perioada grea i-a arătat cât de multe persoane țin cu adevărat la el.
„Familia mea a fost alături de mine în fiecare moment și a contat enorm. Dar perioada aceasta m-a făcut să realizez și cât de mulți prieteni adevărați am. Am primit foarte multă susținere, mesaje, încurajări și energie bună din partea oamenilor apropiați, iar lucrul acesta mi-a dat multă forță.”
Mai mult decât atât, spune că nu a avut parte de dezamăgirea de a vedea oameni dispărând atunci când lucrurile au devenit dificile. Din contră, susținerea primită a fost mai mare decât se aștepta.
„Din fericire, nu pot spune că a existat cineva care să mă dezamăgească sau să dispară atunci când mi-a fost greu. Din contră, am descoperit poate chiar mai multă apropiere și afecțiune decât mă așteptam.”
Perioada de recuperare l-a făcut să își reevalueze inclusiv relația cu afacerile pe care le construise. La un moment dat, au apărut chiar și gânduri legate de vânzarea imperiului său.
Nicușor Stan explică însă că aceste idei au venit pe fondul sentimentului că petrecuse foarte mult timp concentrându-se exclusiv pe recuperare și că avea nevoie de o schimbare.
„Am simțit că am pierdut foarte mult timp concentrându-mă exclusiv pe recuperare și că aveam nevoie de o schimbare. De aici au apărut și anumite gânduri și decizii legate de business.”
Nu descrie acel episod ca pe o capitulare, ci mai degrabă ca pe o etapă în care a simțit nevoia să își regândească prioritățile și să decidă ce își dorește cu adevărat de la următoarea perioadă a vieții.
Astăzi, lucrurile arată diferit. Nicușor Stan spune că fizic poate face din nou tot mai multe dintre lucrurile pe care și le propune. Mental însă, susține că nu a simțit niciodată că s-ar fi transformat într-un alt om.
„Mental, eu am considerat întotdeauna că sunt același om ca înainte, cu aceeași forță, aceeași ambiție și aceeași dorință de a merge mai departe. Recuperarea a fost una fizică, dar în interior nu am simțit niciodată că mi-am pierdut puterea.”
Experiența l-a obligat însă să privească altfel lucrurile aparent banale. Sănătatea, familia, răbdarea și oamenii apropiați au căpătat o greutate diferită după aproape doi ani în care progresul nu a venit întotdeauna repede.
„M-a învățat să am mai multă răbdare și să apreciez altfel lucrurile pe care, atunci când ești sănătos și prins în ritmul de zi cu zi, le consideri normale.”
Pentru Nicușor Stan, una dintre cele mai importante concluzii este simplă: sănătatea rămâne mai presus de orice realizare profesională.
„Mi-am dat seama și mai mult cât de importantă este familia, cât valorează oamenii adevărați din jurul tău și că sănătatea rămâne, până la urmă, cea mai importantă.”
Mesajul său pentru cei aflați în mijlocul unei perioade dificile este construit tocmai pe experiența ultimilor aproape doi ani. El spune că progresul nu trebuie măsurat doar prin schimbări spectaculoase și că uneori un pas aparent nesemnificativ poate fi esențial.
„Le-aș spune să nu renunțe niciodată. Chiar și atunci când progresul pare mic sau lucrurile se mișcă mai greu decât și-ar dori, fiecare pas contează.”
Credința, încrederea în propriile forțe și perseverența sunt cele trei lucruri pe care spune că s-a sprijinit constant.
„Să aibă încredere în Dumnezeu, în ei înșiși și să continue să lupte, pentru că de multe ori suntem mult mai puternici decât credem.”
Privind acum către omul care era la începutul acestei încercări, Nicușor Stan spune că i-ar transmite înainte de toate să aibă răbdare și să nu lase îndoiala să preia controlul.
„I-aș spune un singur lucru: să aibă răbdare și să nu se îndoiască nicio clipă că nu va trece peste. Drumul poate fi lung și greu, dar cu credință, ambiție și multă muncă, lucrurile se pot schimba enorm.”
Aproape doi ani de tratamente, exerciții și recuperare i-au schimbat ritmul vieții, dar nu și încrederea că poate merge mai departe. Astăzi, Nicușor Stan privește întreaga perioadă ca pe o lecție dură despre limite, răbdare și valoarea lucrurilor care, atunci când suntem sănătoși, ni se par garantate.
Povestea lui nu lasă loc de indiferență. Spuneți-ne în comentarii cum vedeți această experiență: este nevoie să trecem printr-o încercare atât de grea ca să înțelegem că sănătatea și oamenii apropiați valorează mai mult decât orice succes material?
