În dimineața ultimei zile de pe Camino Portughez, Carmen Negoiță mai avea de parcurs doar o distanță scurtă. Își împărțise astfel traseul ca să ajungă devreme în fața catedralei din Santiago de Compostela și să îi poată vedea pe ceilalți pelerini sosind. Când a ajuns acolo, după aproximativ 400 de kilometri parcurși pe jos în 15 zile, emoțiile au copleșit-o.
„Am fost emoționată, am plâns”, a povestit ea după încheierea drumului. Carmen a spus că încă așteaptă să se așeze tot ce a trăit în aceste două săptămâni. Reușita o bucură cu atât mai mult cu cât a terminat traseul fără accidentări, deși durerile au însoțit-o pe parcurs.
Drumul nu a avut aceeași dificultate în fiecare zi. Unele etape au fost mai scurte; în altele, efortul i s-a părut atât de mare încât a crezut că nu mai poate continua. Durerea însă nu a făcut-o să ia nicio zi de pauză. Carmen le-a spus celor care o urmăresc că, dimineață după dimineață, se trezea cu chef să pornească din nou și era curioasă să afle ce îi va aduce următoarea etapă.
Ajunsă la destinație, a recunoscut că bucuria vine și cu un sentiment neașteptat: teama că, odată încheiat traseul, ziua următoare îi va părea lipsită de scop. După atâtea dimineți în care știa că trebuie să pornească la drum, Carmen se întreabă cum va fi să nu mai aibă acea rutină. A spus că vrea să meargă din nou la catedrală pentru a-i întâmpina pe pelerinii care continuă să sosească.
Carmen a parcurs Camino Portughez singură, iar acest lucru a contat pentru ea. Crede că într-un grup experiența ar fi fost mai distractivă, dar a prețuit momentele în care a rămas numai cu gândurile ei. În timpul mersului, a înregistrat mai multe notițe vocale despre ce îi trecea prin minte și speră să găsească timp să le aștearnă și în scris.
Ceasul ei a înregistrat aproximativ 400 de kilometri. În spatele acestei cifre sunt 15 zile de mers, etape ușoare și grele, dureri peste care a trecut și o sosire la catedrală care a făcut-o să plângă. Carmen a încheiat traseul, dar încă încearcă să înțeleagă ce a însemnat pentru ea timpul petrecut pe drum.
Spuneți-ne în comentarii cum priviți experiența ei. Merită să pornești singur la un drum atât de lung pentru timpul petrecut cu propriile gânduri, chiar dacă ai putea împărți efortul și bucuria cu prietenii?
