Pentru Mirela Retegan și fiica ei, Maya Sorian, eliminarea din Asia Express a închis cursa, dar a deschis o altă aventură. Cele două au părăsit competiția în Wuhan și ar fi trebuit să zboare spre România chiar a doua zi. Aveau biletele pregătite, însă au decis să amâne întoarcerea și să descopere China în propriul ritm, fără presiunea probelor și a următoarei etape.
După săptămânile solicitante petrecute pe Drumul Mătăsii, mama și fiica au simțit că au nevoie de o pauză înainte de revenirea la rutina de acasă. Așa că au schimbat rezervările și au adăugat încă două săptămâni șederii lor. Finalul experienței televizate s-a transformat într-o vacanță în care odihna și locurile pe care își doreau să le vadă au devenit prioritare.
Fondatoarea Gașca Zurli a explicat că alegerea avea mai multe motive. Își doreau să se refacă după efortul acumulat în emisiune, să facă mai ușor trecerea către viața obișnuită și să profite de faptul că ajunseseră deja atât de departe. Întoarcerea imediată ar fi însemnat să lase în urmă o țară din care mai aveau multe de descoperit.
Pentru Mirela, unele dintre opririle acestei vacanțe aveau o semnificație care mergea până în copilărie. Marele Zid Chinezesc și Orașul Interzis se aflau de mult pe lista locurilor pe care spera să le vadă măcar o dată. Prelungirea călătoriei i-a oferit ocazia să transforme aceste dorințe în vizite făcute alături de Maya.
Cele două petrecuseră deja șapte săptămâni împreună, însă au ales să continue călătoria încă două. De această dată, timpul lor nu mai era organizat în jurul competiției. Au vizitat Beijing și Shanghai, au ajuns la Marele Zid și în Orașul Interzis și au inclus în program și Disneyland Shanghai, alături de alte atracții.
Una dintre experiențele care au impresionat-o cel mai mult pe Mirela nu a fost însă o destinație, ci deplasarea dintre două orașe. Pentru traseul dintre Wuhan și Beijing, de aproximativ 1.000 de kilometri, ea și Maya au ales trenul de mare viteză. Pentru organizarea drumului, Mirela a apelat la prietena sa, Marcela Papici, care are o agenție de turism și se ocupă de rezervările lor pentru călătorii și vacanțe.
Impresiile au început încă din gară. Mirela a remarcat curățenia și indicatoarele ușor de urmărit, care au ajutat-o să se orienteze. Organizarea accesului către tren i-a atras, de asemenea, atenția: pasagerii așteptau într-o sală, iar verificarea actelor și trecerea către îmbarcare se făceau cu doar câteva minute înainte de plecare.
Potrivit descrierii sale, prin turnicheți erau lăsați să treacă doar călătorii trenului anunțat. Totul se desfășura după reguli pe care cele două le descopereau pe parcurs, inclusiv felul în care oamenii se așezau pe peron. Mirela a observat grupuri de pasageri care așteptau în dreptul unor marcaje și, inițial, nu a înțeles de ce își aleseseră tocmai acele poziții.
Explicația se afla chiar pe bilet. O literă indica locul în care urma să oprească vagonul fiecărui călător, astfel încât pasagerii să știe dinainte unde să aștepte. Pentru Mirela, acest detaliu a completat impresia unei călătorii atent organizate, încă înainte de urcarea în tren.
Mama și fiica au cumpărat bilete la clasa întâi, iar confortul a depășit așteptările Mirelei. În aprecierea ei, condițiile au fost chiar peste cele întâlnite la clasa business în avion. A remarcat și faptul că fiecare vagon avea o persoană care se ocupa de pasagerii aflați acolo, un detaliu pe care l-a inclus printre avantajele experienței.
Viteza a rămas însă elementul care a provocat cea mai puternică reacție. Cei aproximativ 1.000 de kilometri dintre Wuhan și Beijing au fost parcurși în puțin peste trei ore. Mirela a pus această durată în contrast cu un drum de aproximativ aceeași lungime, între Satu Mare și Costinești, pentru care a amintit un timp de 24 de ore.
Comparația a dat relatării sale o direcție familiară pentru cei care au petrecut multe ore în trenurile din România. Entuziasmată de experiență, Mirela a făcut împreună cu Maya fotografii și filmulețe pe care a vrut să le împărtășească urmăritorilor. Călătoria a devenit astfel și prilejul unei discuții despre diferențele dintre transportul feroviar chinez și cel românesc.
Vacanța lor s-a închegat în jurul unor experiențe foarte diferite: locuri pe care Mirela visa să le vadă din copilărie, o oprire la Disneyland Shanghai și un drum cu trenul care a impresionat-o prin organizare, confort și viteză. Eliminarea din concurs nu le-a trimis direct acasă, ci le-a oferit răgazul să încheie șederea în China cu două săptămâni petrecute după propriile alegeri.
Scrieți în comentarii cum vedeți comparația făcută de Mirela. Când 1.000 de kilometri se parcurg în puțin peste trei ore în China, cât mai putem accepta drept normal un drum de 24 de ore în România?
