Interesant de știut

Adrian nu s-a uitat prima dată la mama lui. Nici la sora lui. S-a uitat la copil. Luca era mic, prea mic pentru camera aceea mare, cu pereți

Tatăl lui Matei nu a alergat spre femeie. A alergat spre pătuț. Pentru o clipă, tot ce fusese polițist în el a dispărut. A rămas doar tatăl. Lia

Mara nu-și amintea momentul în care se ridicase. Cu o clipă înainte stătea pe locul 14C, cu genunchii lipiți, încercând să nu râdă de cât de romantic i

Andrei nu trebuia să fie acolo. Asta a fost primul lucru pe care Claudia l-a gândit când l-a văzut în prag. Nu că Mara era pe podea. Nu

Bătaia în ușă nu semăna cu o vizită. Semăna cu o sentință. Ana rămase nemișcată în mijlocul camerei, cu fotografia arsă strânsă între degete și cu palma cealaltă

Clara nu a bătut la ușă. A intrat ca și cum încăperea îi aparținea. Ca și cum marea, balconul, micul dejun, copiii și chiar aerul din cameră trebuiau

Andrei nu a intrat imediat în apartament. A rămas cu o mână pe clanță și cu cealaltă pe tocul ușii, ca și cum locul în care trăise nouă

Mara nu a ridicat plicul ca pe o armă. L-a ridicat ca pe o rană pe care toți trebuiau, în sfârșit, să o vadă. Sala de bal era

Damian Varga nu s-a uitat la Radu ca la un om. S-a uitat la el ca la o ușă în spatele căreia fusese închisă toată viața lui. Coridorul

Când Adrian a rostit cuvântul „soția mea”, sala a amuțit complet. Tatăl Elizei a rămas cu microfonul în mână. Pentru prima dată în seara aceea, nu mai râdea.